POEM DESPRE NOI DOI, ÎNGERI, PĂSĂRI ȘI VISE DE CRISTAL

de Gavriil Stiharul

Iată, iubito, cum respirai din toamne,
arterele purtau voluptăți violet,
în trup pulsau unde stârnind uragane,
când flux-al nopții curgea-n beții de balet.

Poate iar mă vei chema în plăceri neștiute,
poate iar te voi urma în gânduri vinovate,
mă vei primi în adâncul privirilor mute,
ca arșita s-o stingem în cămări neumblate.

Ce voluptate să ne-afundăm în așternuturi
scăldându-ne-n roua caldă-a trupurilor moi,
atât de sălbatic vom căuta noi ținuturi
ca nevindecați de depărtări să zburăm în noi.

Tu vei fi pasăre albastră vâslind la hotar,
eu mă voi visa rest de-aripă purtată de gând,
dar, intre noi, atâția nori, atâta cristal,
atâți îngeri stăvezii și risipă de vânt.

IARĂŞI MURIND …

IARĂŞI MURIND ….

IARĂŞI MURIND …

Iarăşi murind … învăţ să mai iubesc
această teamă de negură din pleoape
în care mă afund şi zămislesc
iubirile pierdute în departe.

Nu se-ntrupează decât amintirea –
visuri romanţate uitate-n scrisori –,
în templul iubirii e acum golirea,
precum coaja cerului spartă de-ursitori.

Iată, vei ştii că te-aştept cu gândul sacru:
o minune e şi lacrima dă roadă,
şi în livadă e atât de lucru
cât pentru o viaţă patima să ardă.

CÂND PLOUĂ ÎN SUFLET CU GEMETE DE ÎNGERI

Şi torc    lacrimi din  ţurţurii grei  de muguri,
în chilii plâng  îngerii  de ipsos,
eu stau  cu timpul care  arde-n ruguri,
şi jertfă  sunt  în  veşnicul Hristos.

Se  aud    gemete de oseminte
sângerând  pe crucile  ascunse
şi luna se ascunde înainte
de poveştile  încă nespuse.

În noapte  torci un fir necunoscut
şi  caier e privirea mea  mirată
căci îmi  vorbeşti de sfinţii de demult,
dar  ştiu c-am  fost demult  abandonată.

FECIOARA DIN DEPĂRTĂRI

Ce tristă e fecioara şi câtă paloare!
Mă prind de coapsa ei de corn de lună
Cu ochii dilataţi în noian de zare,
ea este raza naşterii mele sub zodia bună.

Îi pipăi artera de zbor şi de-albastru,
ce tristă e noaptea, ci-n zori e cuminte!
Se zbate pentru doi pulsul unui astru
şi trage mugurii sânului spre-nainte.

Seduci în sus lumina pân-la lăcrimare.
te soarbe  răsuflarea fântânilor curate –
a fost dragostea noastra o lungă îmbrăţişare
sau doar chinul iubirii de departe?

Sistemul mnemotehnic bazat pe alfabet

2 Codul mnemotehnic alfabetic A-Z Edit Codul mnemotehnic alfabetic A-Z reprezintă un cod alfabetic de memorare bazat pe asocierea dintre itemii unei liste cu o listă de 29 de cuvinte-cheie derulate în ordine alfabetică. Pentru a se reţine cuvintele-cheie, acestea se asociază între ele, formându-se astfel un lanţ asociativ A-Z. Codul mnemotehnic alfabetic A-Z seamănă cu sistemul mnemotehnic „Dominic”, dar dispune de o plajă mai extinsă de funcţii, deoarece pe lângă conversia numerelor în litere şi apoi în cuvinte poate fi folosit pentru a memora liste de obiecte sau persoane. Număr Literă Cuvânt-cheie 1. A acoperiş, acordeaon 2. Ă băiat (pentru Ă şi  se introduce o consoană de sprijin care, prin convenţie, poate fi B).bărbat, bărăgan, bărăţie, băncuţă. 3.  bâtlan 4. B brad, bicicletă, bostan, ban, bentiţă 5. C calendar, carte, caras, cunună 6. D deal, delfin, duş, dropie 7. E elev 8. F faleză, firidă 9. G garaj 10. H han 11. I iarbă 12. Î Învăţător 13. J jad, jantă 14. K kiwi 15. L lac 16. M munte, mosc 17. N nai 18. O orchestră, oraş 19. P parc, pasăre, porc 20. Q quasar 21. R râu, ram, râmă 22. S sat, sanie 23. Ş şcoală, ştergar 24. T tobogan 25. Ţ ţară, ţeavă 26. U umbrelă 27. V vie, 28. W whisky 29. X xilofon 30. Y yoga 31. Z zid, zare Cuvintele cheie pot fi specializate, ordonându-se tematic, de pildă, pe regnul animal. Număr Literă Cuvânt-cheie 1. A arici 2. Ă (pentru Ă şi  se introduce o consoană de sprijin care, prin convenţie, poate fi B) 3.  bâtlan 4. B bursuc 5. C cal 6. D dromader 7. E elefant 8. F etc. Cuvintele cheie mai pot fi ordonate pe baza asemănării cu literele alfabetului roman. Număr Literă Cuvânt-cheie 1. A compas 2. Ă – 3.  – 4. B sutien 5. C banană 6. D semilună 7. E pieptene 8. F coasă 9. G seceră 10. H scară Categories: Semio-Logică Psihologie cognitiva Add category Showing 0 most recent 0 comments 9.	Z

La ceas de mirare

Nu-i vremea mirării la ceas de cunună –
va fi clipa mea de moarte şi de lună,
în loc de lacrimi picura-voi cuvinte
care vor curge înăuntru fierbinte.

Nu voi stinge tăciunii ochiului de noapte
căci mireasa soseşte pe drum de departe,
ce neagre-s pupilele heruvilor în zori
când bezna te fură, iubito, din culori.

Aştept încă-un zbor de vise înşelătoare,
din veghe, ochiul meu coboară-în mirare,
neadormită geana curcubeului deschis
peste irisul Dumnezeului Celui neatins.

Colind

Cer de Lerui-ler spânzurând o stea
cu lacrimă de înger şi aripă de pleoapă,
Colind sărac purtat de cei desculţi prin nea,
sfinţit de-amintiri chemând la câte-o agapă.

În noi se-aud cântări din beciuri surde
ca-ntr-o fântână privind spre un mormânt
din care străjuit abis de unde
urc acum un gând şi-o  treaptă spre cuvânt.

Durerea nopţii

Pe suspinul tău îmi pun buzele întoarse,
pe când noaptea-i vijelia, cuvântul e tăcerea,
iar tu, în zvâcnetul arterei răzvrătite,
vâsleşti cu ploaia care macină durerea.

Sunt însemnat să urc pe trupul tău fraged –
o lacrimă care curge în sus, spre infinit,
prin fiori de sâni să păşesc prin vreme
şi ce grele îmi sunt aripile cu pene de granit.

Dar fiorul e sărutul deschizând o zare,
când tu, dezbrăcată de straie nenuntite,
te-ntorci în trup din rai, care curgea prin îngeri,
eu, prin singurătate, în apocalipsa de de cuvinte.

Vis de fecioară

Ce aproape eşti în asta seara, fecioară,
că suflarea muşcă din gânduri nerostite –
fântâna umedă în rodnic pas de vară
aşteaptă dansul buzelor mele livide.

Să dezbraci iubirea de cuvânt,
s-o primeşti ca pe o ploaie fecundă,
ca pe un fior sau un interzis gând,
ca pe o frunză ce se zbate pe undă.

Să mă laşi liber să cad în abis,
să mă strecor în tine flămând,
în vis de fecioară  şi-n ce-i nepermis –
să urle în suflet instinctul dansând.

Mă vei striga din fiecare disperare,
atât de şoptit încât eu voi tresări,
voi chema pe  îngeri spre  binecuvântare,
căci, asemenea nouă, şi ei ne  vor fi.